Realizate într-un atelier din Peninsula Balcanică, paftalele au formă de lacrimă și sunt confecționate dintr-un aliaj cu argint, prin ciocănire, cizelare și gravare. Sistemul de închidere, alcătuit din cârlig și gaică, este lăsat la vedere, iar marginile sunt încadrate de un brâu decorativ fin.
Expuse în cadrul expoziției „Paftaua – podoabă vestimentară și simbol”, găzduită în absida sălii Sinaxar, aceste piese ilustrează bogăția artistică a atelierelor balcanice, în special aromâne, grecești, bulgărești, cipriote, turcești și românești. Diversitatea formelor, ornamentelor și tehnicilor reflectă influențele culturale ale unei regiuni aflate, vreme îndelungată, sub dominație otomană.
Paftaua (la plural paftale) este o încheietoare ornamentală a costumelor populare, formată din una sau două bucăți prinse una de alta sau fixate pe vestimentație. Aceasta era utilizată mai ales ca podoabă de nuntă, dar făcea parte și din vestimentația obișnuită, solemnă sau preoțească a bărbaților.
Etimologic, cuvântul este de origine persană și a intrat în Peninsula Balcanică prin intermediul cuvântului turcesc pafta.
Lucrarea se înscrie în perioada de maturitate artistică a lui Gheorghe Tattarescu, el fiind unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai academismului în pictura românească din secolul al XIX-lea. Format la Roma, sub influența artei clasice și renascentiste, activitatea sa a fost strâns legată de realizarea unor importante ansambluri de pictură bisericească, contribuind la definirea stilului religios modern în România.
Acest sfeșnic este datat la 20 martie 1839, la Iași, fiind oferit Catedralei Mitropolitane de către Veniamin Costachi, Mitropolitul Moldovei. Aceste informații le aflăm din inscripția în limba română cu, caractere chirilice, scris de mână, situată la baza sfeșnicului. Transcrierea acesteia este „Acest sfeșnic cu 7 fofeze sau făcut de Înalt Preasfințitul Mitropolit Moldavie și Sucevii Kirio Kir Veniamin Costachi spre a sa vecinică pomenire la anul 1839 martie 20”.
Termenul de procovăț este derivat din slavonul pokrovĩcĭ și este un obiect liturgic confecţionat din acelaşi material ca şi veşmintele clericilor.
În general, procovețele sunt de trei tipuri: două mici, folosite pentru Sfântul Disc şi pentru Sfântul Potir (în forma unei cruci cu braţele egale), şi altul mai mare, dreptunghiular, numit aer, cu care se acoperă ambele Sfinte Vase.
Această piesă de patrimoniu depășește simpla funcție de accesoriu de birou, devenind o „fereastră” către universul cotidian al ierarhului. Într-o epocă în care cuvântul scris era principalul vehicul al culturii și al misiunii creștine, această trusă a fost martora corespondenței vaste a Mitropolitului, a deciziilor administrative care au modelat Mitropolia Moldovei, dar și a lucrărilor teologice și muzicale pe care le-a lăsat moștenire.
O însemnare de pe verso arată că acest portret al Mitropolitului Veniamin a fost realizat de Anton Kauffmann şi restaurat de pictorul C. D. Stahi, în anul 1897. Istoricul Sorin Iftimi notează, într-un studiu dedicat pictorului, că, cel mai probabil, anul realizării acestui portret este 1841.
Sfântul Arhanghelul Mihail este una dintre cele mai cunoscute personalități din lumea îngerilor, fiind prăznuit pe 8 noiembrie alături de Sfântul Arhhanghel Gavriil și celelalte puteri cerești. Este considerat de către creștinii ortodocși, conducător al oștilor cerești și apărător al credinței împotriva răului datorită puterii cu care s-a opus în momentul căderii îngerilor.
